Sosit pe marginea prăpastiei: Baza Sportivă Cireșarii se luptă pentru supraviețuire în inima Capitalei
Zilele acestea, comunitatea din zona Domenii–Grivița–Chibrit trăiește o adevărată dezolantă. Aproape o mie de persoane au semnat o petiție online, prin care solicită intervenții urgente pentru salvarea Bazei Sportive Cireșarii, un simbol al istoriei și vieții comunitare din București. Spațiul, odinioară plin de culoare și activitate, se află acum în pragul distrugerii, acuzând o degradare continuă, care pare să fie ignorată de autorități, în ciuda alarmelor repetate și a demersurilor administrativ-legislative din ultimele două decenii.
Degradare și riscuri pentru siguranța publicului
Rezidenții și părinții care și-au petrecut și își petrec încă timpul în zona Cireșarii, se confruntă cu o situație de-a dreptul alarmantă. În urma verificărilor oficiale, autoritățile au confirmat existența unor probleme serioase care pun în pericol siguranța celor care frecventează această bază sportivă. În total, au fost defrișați doar 24 din cei 72 de arbori avizați, iar alte lucrări importante, precum toaletarea și plantarea a 82 de copaci tineri, au rămas, deocamdată, doar promisiuni.
„În teren au fost identificate și alte probleme: arbori prăbușiți, ramuri rupte, cioate neîndepărtate și resturi de masă lemnoasă rămase după defrișări, unele mai vechi,” explică un răspuns oficial emis de autorități. Mai grav, în baza sportivă se află arbori de dimensiuni generoase, în starea lor fitosanitară fiind semne clare de degradare, fapt ce le face potențial periculoși pentru utilizatori și pentru locuitori din apropiere. În aceste condiții, riscul de accidente sau chiar tragedii devine tot mai real, iar comunitatea nu se mai poate închide ochii la aceste semnale de alarmă.
Luptele administrative și lipsa de acțiune reală
Problema bazei sportive nu e una nouă. În ultimii ani, primăria Sectorului 1 a cerut repetat preluarea administrării obiectivului, deși cererile au fost respinse de reprezentanții Ministerului Educației, care administrează în prezent baza. Situația a generat un impas, iar baza Cireșarii a rămas în stand-by, lipsită de investiții și de întreținere adecvată. Comunitatea acuză un tipar nesănătos, de interes politicienesc aproape efemer, urmat de lipsa unor acțiuni concrete după alegeri.
„Comunitatea descrie un tipar constant: interes crescut în perioade electorale, urmat de lipsa unor acțiuni concrete după încheierea acestora,” afirmă Asociația Părinți de Cireșari, care și-a exprimat neincrezerea în actori politici și în lipsa de transparență a deciziilor.
De-alungul timpului, degradarea spațiilor verzi, defrișările excesive și lipsa intervențiilor de replantare au dus la uscarea unor suprafețe de verdeață şi la reducerea considerabilă a spațiului pentru activități sportive. Deși autoritățile s-au angajat să planteze 82 de arbori până în 2027, comunitatea a propus un parteneriat pentru finanțarea replantării din fonduri private, dar nu a primit încă un răspuns.
O istorie îndelungată și un viitor incert
Zona a fost, odinioară, un simbol al orașului. La începutul secolului al XIX-lea, era cunoscută drept „Gropile Cutarida” sau „Groapa lui Ouatu”, un spațiu de exploatare a argilei pentru fabrici de olărie. Ulterior, în anii ’30, zona a devenit un parc pentru copii, denumit „Parcul Copilului”, un refugiu verde pentru localnici, deschis permanent. În 1972, terenul a fost transformat în bază sportivă, administrată de Ministerul Educației, însă această vastă istorie s-a transformat cu timpul într-un parc de distrugere și neglijență.
De la începutul mileniului nou, declinul a devenit tot mai vizibil. Propunerile de reconversie imobiliară și de reabilitare au fost ignorate, iar pe teren s-au adunat resturi, arbori uscați și șubrezi, iar spațiul verde a fost înlocuit cu un peisaj de ruină. În tot acest timp, sute de membri ai comunității au semnat petiții, au organizat proteste și au făcut apel la autorități, însă fără rezultate concrete.
Ultimele promisiuni de reabilitare și redeschidere par să fie doar umbre ale unor angajamente din trecut. Cu toate acestea, activiștii și localnicii rămân ancorați în speranța că, în cele din urmă, vocea lor va fi auzită și că intervențiile necesare vor fi realizate înainte ca ireversibilul să devină realitate. Niciun semn clar, însă, nu a venit încă, iar timpul se scurge rapid pentru unul dintre cele mai triste exemple de neglijență urbană din București.
În condițiile în care, până acum, nu s-a găsit încă o soluție definitivă, comunitatea continuă să lupte pentru ca Baza Sportivă Cireșarii să rămână un spațiu viu, util precum odinioară, și nu un morman de structuri în paragină, uitate și periculoase. Sunt ultimele zile de reflecție pentru un simbol al orașului, o lecție dureroasă despre cum indiferentismul poate răpi de tot o doare de istorie și identitate urbană.
