Trei perspective din România de altădată, o scânteie de nostalgie și cunoaștere
După perioade de lupte seculare cu propriile teme de reflecție și documentare, reiau seria celor trei lucruri învățate recent. Chiar dacă am mai multe notate, unele încă așteaptă să fie transpuse în articole, astăzi aduc în prim-plan aspecte din România de altădată, cu povești și detalii mai puțin cunoscute.
Ce este trocaricul
Unul dintre subiectele interesante din ultimele zile este despre trocaric. Este vorba despre un vehicul de transport ușor, foarte popular în perioada comunistă, utilizat în întreprinderi și Cap-uri pentru myriad de activități. Mașinuța, cunoscută oficial ca Carpatina, a fost produsă la Uzina Mecanică Petru Groza din Bihor. Era asamblată din piese reciclate din industria auto: motor diesel de tractor, cutie de viteze de la ARO și alte componente.
Această mașinuță era un tip de vehicul de teren, destinat mai ales transportului în zonele rurale și industriale. Se presupune că era inspirată de un model german, produs de compania Multicar. În ciuda simplității, Trocaricul se defecta frecvent, anvelopele se spărgeau des, iar viteza maximă nu depășea 40 km/h. Era zgomotoasă și dificil de întreținut, iar aceste defecte au făcut ca, în cele din urmă, să nu poată concura pe piața liberă, abandonându-se ca și utilaj.
Această poveste ne amintește de fragilitatea industriei auto naționale de pe vremea aceea, chiar dacă intenția era bună: o soluție economică și adaptată nevoilor locale.
La Obor se afla spânzurătoarea din București
Un alt subiect mai puțin discutat public face referire la Oborul din București, unde se află acum terasa cu mititei. Aici, în trecut, avea loc o scenă macabră dar frecvent urmărită de mulțimi mari: execuțiile publice, uneori cu spânzurătoarea, alteori cu ghilotina.
Era o practică comună, până în 1870, când aceste evenimente atrăgeau mulțimi numeroase, ca o formă de spectacol macabru. Fascinația pentru aceste momente pare greu de înțeles astăzi, având în vedere riscurile și cruzimea lor. În contextul vremurilor, mulțimea se aduna enervată sau curioasă să vadă astfel de execuții, poate chiar ca o formă de publică „educație” pentru pedeapsă. Atmosfera avea o încărcătură morbidă, dar ea face parte din istoria socială a capitalei.
Oborul, minunata piață de târguri, a fost înființat în 1786, sub domnia lui Nicolae Mavrogheni. Acesta a interzis sacrificarea animalelor în zonele locuite, pentru a preveni epidemii, mutând târgul în zona denumită „Târgul de afară”, acum sub numele de Obor. Termenul „obor” vine din slavă și înseamnă „curte de animale”, fiind locul tradițional de comercializare a bovinelor, porcilor și altor animale.
Recent, am vizitat noua terasă Gust Obor, construită de primărie pentru a revitaliza zona. Cu toate astea, opinia publică o consideră un eșec, fiind criticată pentru o strategie slab gândită. Cu un plan ceva mai bine adaptat, acest spațiu ar fi avut potențial să devină un punct de atracție pentru locuitorii din cartier.
Ozempicul și șopârla Gila
Un alt domeniu fascinant, extrem de actual, este cel al medicamentelor împotriva diabetului. Recent, science alert a prezentat modul în care Ozempic, medicament folosit pentru tratamentul diabetului, are o originie surprinzătoare, legată de o șopârlă numită Gila.
Această șopârlă, originară din sudul SUA și nordul Mexicului, trăiește în medii aride și este extrem de periculoasă. Veninul conține o peptidă numită Exedin-4, formată din 39 de aminoacizi, care poate fi mortal pentru om. În același timp, această substanță a fost temeiul dezvoltării medicamentelor precum semaglutida, cunoscută ca Ozempic.
Ce e mai interesant e că cercetările au descoperit în veninul Gila două proteine asemănătoare hormonului uman pentru receptorul GLP-1, responsabil de senzația de sațietate. Printre primii cercetători care au studiat această legătură se află și endocrinologul Drucker, care a descoperit că peptida Exedin-4 are un efect mai durabil, spre deosebire de hormonul natural al organismului nostru.
Dezvoltarea medicamentelor sintetice bazate pe această descoperire a început în anii 2000, iar în 2005 FDA a aprobat utilizarea unor astfel de compuși pentru tratarea diabetului. Ulterior, efectele de scădere în greutate au fost observate și urmăresc o combinație între beneficii medicale și schimbări în stilul de viață.
Gila nu este doar o șopârlă periculoasă, ci și un punct de pornire pentru noi tratamente, având în vedere efectul pe care îl are asupra receptorilor biologici umani. Recent, un număr de 500 de analize ale veninului acestei șopârle au fost realizate pentru identificarea de noi proteine cu potențial terapeutic. Anunțul oficial al companiei farmaceutice în privința noii generații de medicamente pe bază de astfel de peptide este programat pentru luna aprilie a acestui an.
