Un curent oceanic de mari dimensiuni care înconjoară Antarctica a avut un rol mult mai complex în modelarea climei terestre decât se credea anterior. Noul studiu, publicat într-o revistă științifică de prestigiu, arată că formarea Curentului Circumpolar Antarctic (ACC) a fost un proces complex, influențat de o serie de factori, inclusiv mișcarea continentelor și circulația vânturilor. Acest curent transportă de peste 100 de ori fluxul total al tuturor râurilor lumii combinate, fiind un element crucial în sistemul climatic global.
O nouă perspectivă asupra formării curentului circumpolar antarctic
Cercetările recente arată că simpla deschidere a pasajelor oceanice între Antarctica, America de Sud și Australia nu a fost suficientă pentru a crea ACC. Acum aproximativ 34 de milioane de ani, planeta a trecut printr-o transformare majoră, de la o lume caldă, cu puțină gheață, la un climat mai rece, marcat de extinderea calotelor glaciare polare. În această perioadă, pasajele oceanice s-au lărgit și s-au adâncit. Concomitent, ACC a început să se formeze, iar calota glaciară antarctică a început să se dezvolte.
Studiul condus de Hanna Knahl și echipa sa a utilizat simulări climatice detaliate, bazate pe geografia Pământului de acum 33,5 milioane de ani. Rezultatele au fost comparate cu datele geologice din aceeași perioadă. Acestea au evidențiat rolul crucial al Porții Tasmaniei, o cale marină între Antarctica și Australia. „Existau deja indicii că vântul din Poarta Tasmaniei a jucat un rol important. Simulările noastre confirmă clar acest lucru: doar când Australia s-a îndepărtat mai mult de Antarctica și vânturile puternice de vest au suflat direct prin Poarta Tasmaniei, curentul s-a putut dezvolta pe deplin”, explică Knahl.
Impactul vânturilor și al continentelor derivate
Studiul sugerează că Oceanul Sudic avea un aspect diferit în acea perioadă timpurie. Deși pasajele oceanice erau deja deschise, curentul nu forma încă o buclă continuă. În schimb, un flux puternic s-a dezvoltat în regiunile Atlanticului și Oceanului Indian, în timp ce sectorul Pacificului a rămas relativ calm. Prin reconstruirea formării curentului, cercetătorii au reușit să arate cum circulația oceanică globală a fost reorganizată în trecutul Pământului.
„Această înțelegere este crucială, deoarece formarea ACC a stimulat puternic absorbția carbonului de către ocean. Această reducere a concentrației gazelor cu efect de seră a avut potențialul de a iniția climatul mai rece al erei glaciare”, a menționat Dr. Johann Klages, om de știință. Aceste descoperiri oferă o imagine mai clară a modului în care curenții oceanici, condițiile atmosferice și continentele în derivă au lucrat împreună pentru a remodela clima Pământului.
De asemenea, cercetătorii subliniază importanța înțelegerii acestui proces pentru a putea anticipa mai bine schimbările climatice viitoare. Studiul evidențiază legătura strânsă dintre dinamicile oceanice, circulația atmosferică și evoluția climei globale.
