Cercetări recente ale oamenilor de știință de la Johns Hopkins au destabilizat din nou teoriile convenționale despre originea și răspândirea vieții în spațiu, demonstrând pentru prima dată că bacteriile pot supraviețui impacturilor violente, similare celor generate de meteoritii ce lovesc planetele. Descoperirea ridică întrebări fundamentale despre posibilitatea ca forme de viață să se fi călătorit de pe o planetă pe alta, propunând o explicație pentru modul în care viața s-ar putea răspândi în univers.
Rezistența bacteriilor la condiții extreme ale impacturilor cosmice
Pentru a testa această ipoteză, cercetătorii au ales bacteria Deinococcus radiodurans, faimoasă pentru capacitatea sa de a rezista unor condiții chiar și mai dure decât cele din spațiu. Această microbă are un înveliș protector gros și mecanisme puternice pentru repararea ADN-ului, ceea ce o face un model ideal pentru studiile privind supraviețuirea la impacturi de mare energie.
Ecuația experimentului a fost simplă, dar revelatoare: microbii au fost plasati între plăci metalice și loviți cu un proiectil tras cu un tun cu gaz, la viteze de până la 480 km/h, generând presiuni între 1 și 3 gigapascali. Pentru a avea o comparație, valoarea de presiune la fundul Marianelor, cea mai adâncă interioară a oceanelor Terrei, este de aproximativ 0,1 gigapascali. Și totuși, chiar și cele mai mici presiuni generate de aceste impacturi depășesc de peste zece ori această valoare.
Surprinzător, bacteriile reflectate în experiment au rămas în viață, chiar și după astfel de forțe devastatoare. „Ne așteptam să fie moartă la prima presiune”, a explicat Lily Zhao, unul dintre cercetători, „dar am început să tragem din ce în ce mai repede. Am tot încercat s-o ucidem, dar a fost foarte greu de omorât”. În condițiile unui impact tip asteroid, fragmentele de rocă care sunt aruncate în spațiu pot experimenta uneori presiuni care aproape de 5 gigapascali, iar aceste rezultate sugerează că anumite bacterii extrem de rezistente ar putea supraviețui unor astfel de șocuri.
Implicații pentru răspândirea vieții între planete și protecția spațiului
Rezultatele studiului adună o nouă perspectivă asupra teoriei litopanspermiei, conform căreia viața nu doar că a apărut pe o planetă, dar s-a răspândit în întreg sistemul solar, călătorind printre planete și asteroizi protejate în interiorul fragmentelor de rocă. De-a lungul timpului, meteoriți de pe Marte, de exemplu, au fost identificați pe Pământ, iar cercetătorii s-au întrebat dacă organismele vii pot rezista forțelor violente necesare pentru a fi expulzate de pe o planetă în primul rând.
Astfel, această nouă demonstrație a rezistenței bacteriilor la impacturi extreme contează enorm în redeschiderea discuției despre posibilitatea ca viața extraterestră să aibă o origine comună în univers și despre modul în care aceasta s-ar putea dispersa între corpuri cerești. Cercetătorii intenționează acum să exploreze dacă impacturile multiple ar putea favoriza selecția unor microorganisme și mai robuste și dacă și alte forme de viață, precum ciupercile, ar putea rezista unor traume similare.
Relevanța acestor descoperiri pentru politica spațială
Rezultatele studiului sunt de natură să influențeze și politicile cu privire la protecția planetară. În timp ce agențiile spațiale din întreaga lume impun reguli stricte pentru prevenirea contaminării celor mai vulnerabile ecosisteme, precum cele de pe Marte, noile dovezi arată că fragmente de rocă provenind de acolo pot ajunge în spațiu și pe lunile satelitului natural, precum Phobos, sub presiuni de siguranță mai mici decât cele necesare pentru a traversa spațiul până pe Pământ.
Cercetătorii au în vedere acum continuarea studiilor pentru a testa dacă impacturile repetate selectează microorganisme din ce în ce mai rezistente, precum și dacă organisme mai complexe, precum ciupercile, pot supraviețui situațiilor similare. Într-un model de studiu, microbiologii vor urmări, de asemenea, dacă anumite organisme din colonii rezistentă pot avea șanse sporite să supraviețuiască și să se transmite după expozări multiple.
Publicat în prestigiosul jurnal PNAS Nexus, acest studiu adaugă un capitol important în înțelegerea răspândirii vieții și în formularea strategiilor de protecție planetară, în contextul explorărilor spațiale tot mai avansate într-un univers aparent plin de mistere și capcane. Știința continuă să deschidă uși către întreaga incertitudine a originii și dispersiei vieții peste tot în cosmos, sugerând că rezistența extremelor nu este exclusiv apanajul organismelor terestre.
Sursa: Descopera
