Primarul Ciprian Ciucu declanșează „războiul graffiti” în Capitală, dar controversa continuă Primarul general al Capitalei, Ciprian Ciucu, a stârnit recent o dezbatere aprinsă după ce a catalogat desenele și picturile murale pe pereți drept o „boală” a orașului și a promis introducerea unor măsuri dure pentru combaterea fenomenului

Controversele etichetei „boală” și interpretările fenomenului

Reacția primarului a fost imediată și dură, fiind susținută de o campanie de curățare a pereților din centru și din zonele protejate. Ciucu a declarat că „războiul graffiti” trebuie să fie o prioritate pentru a reda aspectul estetic al orașului și a redus fenomenul la un „flagel” ce pune în pericol imaginea Capitalei. Însă, pentru artiștii și specialiștii în arte urbane, această abordare simplistă riscă să aibă efecte negative, deoarece ignoră natura și complexitatea fenomenului.

Robert Obert, producătorul filmului documentar „De ce scriu ăștia pe pereți?”, explică că eticheta de „boală” nu este doar nepotrivită, ci și periculoasă. „Graffiti-ul nu e o boală, e un simptom al unui sistem dezorganizat și disfuncțional”, afirmă acesta. În viziunea lui, problemele capitalei sunt mai profunde și nu pot fi rezolvate prin simpla curățare vizuală, ci prin înțelegeri mai largi ale fenomenului. El adaugă că graffiti-ul include o varietate de expresii, de la forme tradiționale, spontane, la ituționări mai elaborate, integrate în contextul urban.

Diferența între vandalism și artă stradală

El Khao, cunoscut pentru lucrările sale de mozaic, susține că distinctia între graffiti și arta murală trebuie să fie clară. El explică că graffiti-ul primit de obicei ca un gest rapid și lipsit de intenție artistică trebuie diferențiat de proiectele gândite și integrate în arhitectură, care pot avea o valoare culturală. „Este o nedreptate să punem toate intervențiile în aceeași categorie, pentru că acest lucru vine dintr-o lipsă de cultură vizuală și de nuanțare”, adaugă artistul.

Potrivit experienței artiștilor, toate intervențiile vizuale nu trebuie condamnate uniform. În multe orașe europene precum Berlin sau Barcelona, există modele de bune practici pentru coexistența legislativului și a artei urbane, dar în București se observă o încercare de a trata fenomenul în mod excesiv, basic, prin sancțiuni și interdicții.

Soluții și abordări: de la sancțiuni la dialog și educație

Cage, coordonatorul Sweet Damage Crew, atrage atenția că soluția nu stă în sancțiuni dure, ci în înțelegere și dialog. „Tratamentul pentru această «boală» nu stă în amenzi mai mari sau legi care bagă la pușcărie copii care desenează”, spune el. Artistul consideră că graffiti-ul este o formă de rezistență, de exprimare a unui spirit rebel, și este imposibil să fie eradicată complet. „Nu poți eradica prin forță cel mai mare fenomen artistic al ultimilor 60 de ani”, adaugă Cage, subliniind faptul că această artă a fost și va fi întotdeauna o mărturie a libertății.

Un alt aspect major menționat de artiști se referă la modul în care autoritățile tratează intervențiile vizuale de pe pereți. Cei patru experți sunt de acord că legislația și procedurile birocratice, încărigidizate, încetinesc nu doar acțiunile de curățare, ci și posibile proiecte legale sau artistice. Robert Obert subliniază că, deși un cadru legal clar este necesar, este esențial ca și instituțiile să aibă personal pregătit pentru a diferenția între vandalism și arta urbană.

Proiecte de cultură și cum poate fi integrată arta urbană

Experiența altor orașe europene arată că dialogul și educația sunt soluții durabile. Artista Wanda Hutira cheamă la o mai mare înțelegere din partea autorităților, menționând că orașul riscă să fie perceput doar ca un spațiu de control dacă nu se fac diferențieri. „Uneori, ceea ce vedem în oraș seamănă mai degrabă cu o reacție autoimună, un sistem care răspunde la tensiuni și presiuni prea mari”, atrage ea atenția.

La nivel parlamentar, conflictul a ajuns și în alte sfere, precum declarația consilierului USR, Dragoș Radu, care a comparat intervențiile vizuale cu „mizerii”, ilustrând astfel o atitudine critică față de ceea ce numește „mâzgăleli neautorizate” și propagandă.

De fiecare dată, primarul Ciprian Ciucu a reiterat că discuția nu trebuie să fie despre libertate, ci despre protejarea imaginii orașului. Recent, el a postat un zid Berlin construit după modelul Est-Vest, sugerând că libertatea de exprimare în oraș poate fi interpretată în multe feluri, dar în cazul Bucureștiului, declara el, trebuie să existe ordine și control.

În final, spus pe șleau, abordarea „războiului graffiti” a demarat fără să se țină cont de complexitatea fenomenului. În timp ce primăria își însușește soluții simple, artiștii atrag atenția că orice intervenție de succes trebuie să vizeze cauza, nu doar efectul. Iar evoluția va depinde de deschiderea către dialog, educație și înțelegere, nu doar de sancțiuni și de ridicarea tuturor „mâzgăleliilor” fără discriminare.